vineri, 31 decembrie 2021

POEZIA?

 Răstignirea mea de fiecare zi.

Costel Zăgan


 Încep noul an cum l-am terminat și pe celălalt: (ne)fericit!

Ce consecvent e destinul meu, Doamne, nu-i așa?

Costel Zăgan

CA DE LA RĂSTIGNIT LA RĂSTIGNIT

Cum să nu fiu fericit Doamne

dau să-mi văd bucuriile de-o viață

și mă trezesc numărându-mi fericit rănile (fumegânde)

Aș vrea să mă scald în flăcările iubirii absolute

și când colo ce zăresc în ochii iubitei

flăcările iadului

drept care

îți mulțumesc

din genunchi

Doamne

ca și cum

aș fi răstignit

între două bătăi de inimă

Mă înțelegi

Doamne

Căci și tu


cândva

ai iubit

lumea


Costel Zăgan, APARENȚE RĂSTIGNITE, 2022

miercuri, 29 decembrie 2021

 LOCUL CARE NU EXISTĂ

     Domnişoară Mihaela lucrează ca asistent medical generalist în satul Principele Mihai de trei ani de zile. Munca de specialitate şi-o face la domiciliul personal pentru că punctul sanitar este de fapt un mare semn de întrebare.

-Ce implicaţii sanitare produce această situaţie?


- Orice bolnav potenţial poate fi purtător al unei boli contagioase şi există în primul rând riscul îmbolnăvirii familiei mele. În ceea ce priveşte situaţia bolnavului , acesta trăieşte un disconfort psihic, care poate avea consecinţe imprevizibile.Şi apoi nu se poate realiza un dialog corespunzător pacient-cadru medical.


Primarul cunoaşte deja situaţia şi, în consecinţă s-a derobat de orice responsabilitate, pasându-ne spitalului regional, de care prin lege aparţinemTotuşi primăria se face că uită de sănătatea oamenilor.De azi şi de mâine.  Am în evidenţă 81 de copii sub un an . Mi-ar fi mult mai simplu dacă aş avea numai 20 de copii de supravegheat!

Pri urmare programul îmi este supraîncărcat. Totuşi îmi place munca pe care o prestez.


 Însă avem nevoie urgent, eu şi satul cu care sufleteşte mă identific, de un spaţiu adecvat desfăşurării unei activităţi medical-sanitare normale.


  Să vă relatez programul unei zile de lucru!


 Obişnuite şi totuşi dramatică prin consecinţele ei imprevizibile.


   În una din nopţi am asistat la domiciliu o naştere gemelară (copii gemeni) cu complicaţii. Eram singură şi fără materialele strict necesare în asemenea cazuri. Aşa că am recurs la metode empirice. Ca stră-vechile moaşe ale satului! Spre dimineaţă , un alt caz, un copil cu plagă muşcată. În cursul aceleeaşi zile am vaccinat 21 de copii cu Trinoccin.Sprea seară am asistat la o altă naştere.Din fericire, normală!


- Când se întâmplau toate acestea?

- În iarnă, când drumurile erau înzăpezite.Blocate. Bolnavii neputând în niciun caz fi deplasaţi la o altă unitate spitalicească!


- Cum se spune se putea muri cu zile!?


- Da. Dar nu a murit nimeni.

 Cineva acolo sus ne iubeşte!

- Şi, uneori, ne uită!


- Din păcate!


Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (130)

 


Ce poezie frumoasă ești, iubito 😍