Răstignirea mea de fiecare zi.
Costel Zăgan
Cum să nu fiu fericit Doamne
dau să-mi văd bucuriile de-o viață
și mă trezesc numărându-mi fericit rănile (fumegânde)
Aș vrea să mă scald în flăcările iubirii absolute
și când colo ce zăresc în ochii iubitei
flăcările iadului
drept care
îți mulțumesc
din genunchi
Doamne
ca și cum
aș fi răstignit
între două bătăi de inimă
Mă înțelegi
Doamne
Căci și tu
cândva
ai iubit
lumea
Costel Zăgan, APARENȚE RĂSTIGNITE, 2022
LOCUL CARE NU EXISTĂ
Domnişoară Mihaela lucrează ca asistent medical generalist în satul Principele Mihai de trei ani de zile. Munca de specialitate şi-o face la domiciliul personal pentru că punctul sanitar este de fapt un mare semn de întrebare.
-Ce implicaţii sanitare produce această situaţie?
- Orice bolnav potenţial poate fi purtător al unei boli contagioase şi există în primul rând riscul îmbolnăvirii familiei mele. În ceea ce priveşte situaţia bolnavului , acesta trăieşte un disconfort psihic, care poate avea consecinţe imprevizibile.Şi apoi nu se poate realiza un dialog corespunzător pacient-cadru medical.
Primarul cunoaşte deja situaţia şi, în consecinţă s-a derobat de orice responsabilitate, pasându-ne spitalului regional, de care prin lege aparţinemTotuşi primăria se face că uită de sănătatea oamenilor.De azi şi de mâine. Am în evidenţă 81 de copii sub un an . Mi-ar fi mult mai simplu dacă aş avea numai 20 de copii de supravegheat!
Pri urmare programul îmi este supraîncărcat. Totuşi îmi place munca pe care o prestez.
Însă avem nevoie urgent, eu şi satul cu care sufleteşte mă identific, de un spaţiu adecvat desfăşurării unei activităţi medical-sanitare normale.
Să vă relatez programul unei zile de lucru!
Obişnuite şi totuşi dramatică prin consecinţele ei imprevizibile.
În una din nopţi am asistat la domiciliu o naştere gemelară (copii gemeni) cu complicaţii. Eram singură şi fără materialele strict necesare în asemenea cazuri. Aşa că am recurs la metode empirice. Ca stră-vechile moaşe ale satului! Spre dimineaţă , un alt caz, un copil cu plagă muşcată. În cursul aceleeaşi zile am vaccinat 21 de copii cu Trinoccin.Sprea seară am asistat la o altă naştere.Din fericire, normală!
- Când se întâmplau toate acestea?
- În iarnă, când drumurile erau înzăpezite.Blocate. Bolnavii neputând în niciun caz fi deplasaţi la o altă unitate spitalicească!
- Cum se spune se putea muri cu zile!?
- Da. Dar nu a murit nimeni.
Cineva acolo sus ne iubeşte!
- Şi, uneori, ne uită!
- Din păcate!
Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (130)